Relieful și vegetația

Ca înfăţişare, relieful se prezintă sub forma unor interfluvii colinare joase cu forme domoale în zona câmpiei şi sub forma unor platouri structurale înalte şi relativ plane în zona de podiş. Văile care fragmentează teritoriul sunt relativ largi, având versanţi cu pante în cea mai mare parte accesibile în câmpie, şi înguste, cu flancuri accentuate în zona coastei.

Interfluviile colinare din câmpie au la părţile superioare platouri prelungi, uşor bombate, mai rar extinse şi relativ plane, cu altitudini ce nu depăşesc 200 m, care reprezintă terenuri bune pentru agricultură, unele căi de comunicaţii şi părţi din aşezările Bârnova, Vişan şi Todirel.
Platourile structurale din podiş sunt relativ înguste, cu altitudini între 350-400 m, în mare parte împădurite, desfăşurându-se la limita de sud şi est a comunei. În zona platoului Păun, terenul oferă condiţii bune pentru construcţii.

Versanţii care mărginesc interfluviile colinare au pante variate cuprinse între 5 şi 15 %, în cea mai mare parte însă accesibile pentru agricultură şi aşezări omeneşti. Local, în zonele cu pante accentuate, se întâlnesc fenomene uşoare de eroziune torenţială şi alunecări superficiale.

Versanţii care mărginesc platourile structurale sunt reprezentaţi, în principal, de puternica denivelare a Coastei Iaşului, care se curbează spre sud în zona platoului Repedea-Păun. Coasta are o energie de relief de peste 200 m şi pante cuprinse între 10-25%, mai uniforme, cu degradări relativ reduse în zona împădurită şi cu degradări accentuate înspre nord. Aceasta corespunde cu zona de coastă Repedea-Păun, puternic afectată de alunecări de teren vechi stabilizate şi fragmentată de văi torenţiale, scurte, alimentate din izvoare. Aceste forme de degradare generează în zona Pietrărie, un teren frământat, în cadrul căruia alternează zone cu pante accentuate, cu altele mai accesibile, date de vechile valuri şi trepte de alunecare. În această zonă este situat satul Pietrăria, care beneficiază de condiţiile variate ale reliefului menţionat.

Ponderea reliefului de versant, în comună, este majoritară ocupând circa 85-90 %. Şesurile, cu lăţimi între 200 - 700 m, sunt relativ uscate şi utilizate în agricultură. Pe alocuri, se întâlnesc zone mai umede şi chiar afectate de inundaţii. Ponderea reliefului de şes este de cca. 5-7 %.